06 noiembrie, 2013

răscoala

și blogul ăsta parcă-i anost. parcă mi-e dor de Amaunet, parcă mă răvășesc toate amintirile cu noi doi, ce să fac iubire? am zis că vreau capitol nou, dar tânjesc după cel vechi. cum poți începe un capitol nou dacă cel vechi e încă neîncheiat ? 


Nephthys, dar mi-e dor de Amaunet

03 noiembrie, 2013

dear man in black

Mi-e nu ştiu cum. Mi-e dor. Mi-e lipsa. Mi-e trist. Mi-e gol în stomac şi nod în gât.



















Nephthys



22 octombrie, 2013

a little fragile

Încă mă trezesc dimineața cu numele tău pe buze, încă-mi beau ceaiul cu aromă de noi. Tricoul pufos încă-mi inundă trupul și-mi amintește de îmbrățișarea ta. Sorb din ceaiul rece și-mi aduc aminte de berzele care ne-au zburat deasupra capului. Iar se agită marea-n numele dragostei noastre , iar zâmbește soarele de când ne-am regăsit. Este farmecul nostru, este tăcerea noastră pe care doar noi doi o putem înțelege. Dar , chiar și așa ... rănile din suflet dor când tragi aer în piept. 



Nephthys.

20 octombrie, 2013

iar ai venit

Te-am cunoscut din toate unghiurile și ți-am pus mâna pe inimă în fiecare moment. Ți-am scos-o din piept și m-am uitat la ea, încă pompa sânge și tu încă mă iubeai. Nu ți-am pus-o la loc, ți-am dat-o pe a mea și-am simțit sângele că-mi inundă corpul. Ți-am smuls carnea de pe tine și te-am făcut să urlii și n-am simțit nimic, și nici acum nu simt nimic. Ai plecat și iar ai plecat și-mi plânge inima și-mi inundă ochii de lacrimi roșii și știu că te vei întoarce și mă vei iubi mai mult și tot mai mult. Se întâmplă doar o dată să iubeşti pe cineva şi-apoi cauţi viaţa toată; Eşti pierdut în urma sa. Am clipit repede, am scrâșnit din dinți, am încercat să te uit, dar ai venit iar și iar te iubesc .



Nephthys.

18 octombrie, 2013

fără resentimente.

Și-mi curge alcool prin vene și tutunu-mi inundă plămânii. Recitesc trecutul și mi se face scârbă. Derulez fiecare film și-mi dau seama că nu era totul infinit. Nu mai dau vina pe mine, de azi nu mai sunt vinovată. Mi-ai dorit moartea, m-ai spurcat cum ai știut mai bine, să-ți fie inima împăcată. Degeaba ceri tu iertare de la toți și toate, sufetu ți-e murdar și pătat de sângele naiv al unui copil. Fie că vrei, fie că nu vrei mereu am să fiu acolo, am să fiu fantoma trecutului care te bântuie mereu și-ți aduce aminte de trupul meu micuț întins sub barbara ta putere. Umanitatea mi-a fost furată și mă simt un mort printre vii, și urăsc gândul că te-am iubit și încă o fac. Simt doar durere și răceală. Rădăcinile mi-au fost tăiate și nu mai pot crește frumos. Ai fruta tot ce era de furat și ai plecat, te-ai închis în propria-ți lume și m-ai lăsat rece. Sunt doar o carapace acum, fără suflet și fără sentimente. Sunt un corp pe lângă multe altele care-i pierdut și nu se mai întoarce. Mi-ai scufundat sufeltul în pustiu și l-ai lăsat acolo, nu ți-a păsat și nu-ți pasă. Îmi răsună-n gând vocea ta și înnebunesc. O să înnebunesc încet și tare și o să-mi pun haina albă și-o să umblu printre copaci ca o fantomă.



Nephthys.

17 octombrie, 2013

nu-i ultimul gât

Asta nu-i nici prima nici ultima sticlă, nici primul nici ultimul pachet de țigări. Ăsta-i sfârșitul tău și începutul meu. Ăsta-i monstrul care l-ai creat și nu regreta nimic! Nu mai simt iubire ci doar ură. Plec acum, și te las în urmă a mia oară, nu mă mai întoc a mia oară, te-am șters, creta e nouă, tabla schimbată. Nu mai e povestea noastră, e povestea mea, sunt păcatele mele, sunt eu , e fumul ce-mi iese din gură și mirosul de alcool ce-mi inundă gândurile.



Nephthys.

16 octombrie, 2013

gânduri târzii

În seara asta, din toate nopțile, mi-a fost dor de tine. Mi-a fost cel mai dor de tine de-mi ardea carnea pe mine. Nu m-am putut abține să nu-ți scriu. Mi-am strâns inima să nu explodeze, mi-e dor și nu știu cum să împiedic asta. Toate vin și pleacă, dar oare și asta? Lacrimile-mi curg pe obraz și scrumul de țigară-mi curge ușor pe degete. De ce mi-e dor de tine, nu vreau să-mi fie dor și urăsc asta! Te urăsc pe tine și ce am ajuns să fac din cauza ta. Nu vreau să-mi fie dor, deși-mi plânge inima. Vreau să-mi termin țigara și să te uit.. 



Nephthys.

13 octombrie, 2013

astăzi

Astăzi? Astăzi m-ai făcut să te urăsc, să-mi fumez pachetul de țigări și să te uit. Te-am lăsat în urma o dată cu fumul care a ieșit din țigara stinsă. Te-am uitat și nu mai poți schimba asta. De astăzi e o viață nouă , o viață fără tine și mirosul tău. Mi-ai târât sufletul prin noroi, dar l-am spălat și e gata să iubească din nou. Ți-am zis că plec și am plecat!  


Nephthys

alone

Trec peste acum, sau cel puțin așa cred. Nu-ți mai văd chipul pe cerul întunecat de noapte, nu-ți mai simt parfumul legat de patul meu, nu te mai simt deloc, nicăieri, nicunde. M-ai adus în asemenea hal încât nu te mai pot simți lângă mine. Doar obișnuința mai strigă după tine. Ți-am fost ca o carte deschisă și ai profitat de copilul din mine, mi-am deschis inima și tu ai rupt-o și mi-ai lăsat-o-n sute de mii de locuri din corp. Acum trebuie s-o strâng grămăjoară și s-o pun la loc, să simtă iar , s-o bandajez și să-i pompez iar sânge. Ai plecat ca un uragan și mi-ai dat viața peste cap iar acum e rândul meu. Știi cum se spune, rău faci , rău găsești ! 


Nephthys.

11 octombrie, 2013

de la capăt.

Iau totul de la capăt. Nu mai sunt Amaunet a ta, nu voi mai fi niciodată a ta. Mi-ai scrijelit sufletul și mi-ai îmibat spirt în sânge. M-ai fript cu apă clocotită peste inimă și vrei acum să uit. Mi-ai rupt fiecare os din corp și mi-ai luat viața o dată cu plecarea ta fulgerătoare. Îmi spulberi visele de copil și dai naștere unei maturități copleșitoare. Trupul meu e rupt, e scijelit, e ud, e plâns, e plin de sânge și muribund, mi l-ai săpânzurat de trecut și ai plecat. Ai lăsat camera goala și pe mine acolo privind în gol, mi-ai lăsat trupul rece și tare. Dar îl voi reabilita, îl voi rdica, iar când o voi face, să-ți fie frică de mine! 



Acum sunt Nephthys , acum și pentru totdeauna!