13 octombrie, 2013

alone

Trec peste acum, sau cel puțin așa cred. Nu-ți mai văd chipul pe cerul întunecat de noapte, nu-ți mai simt parfumul legat de patul meu, nu te mai simt deloc, nicăieri, nicunde. M-ai adus în asemenea hal încât nu te mai pot simți lângă mine. Doar obișnuința mai strigă după tine. Ți-am fost ca o carte deschisă și ai profitat de copilul din mine, mi-am deschis inima și tu ai rupt-o și mi-ai lăsat-o-n sute de mii de locuri din corp. Acum trebuie s-o strâng grămăjoară și s-o pun la loc, să simtă iar , s-o bandajez și să-i pompez iar sânge. Ai plecat ca un uragan și mi-ai dat viața peste cap iar acum e rândul meu. Știi cum se spune, rău faci , rău găsești ! 


Nephthys.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu