Nephthys.
22 octombrie, 2013
a little fragile
Încă mă trezesc dimineața cu numele tău pe buze, încă-mi beau ceaiul cu aromă de noi. Tricoul pufos încă-mi inundă trupul și-mi amintește de îmbrățișarea ta. Sorb din ceaiul rece și-mi aduc aminte de berzele care ne-au zburat deasupra capului. Iar se agită marea-n numele dragostei noastre , iar zâmbește soarele de când ne-am regăsit. Este farmecul nostru, este tăcerea noastră pe care doar noi doi o putem înțelege. Dar , chiar și așa ... rănile din suflet dor când tragi aer în piept.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mereu totul e dulce, dar incheierea nu-mi place niciodata, poate din cauza ca e la sfarsit, sti foarte bine ca eu nu cred in sfarsit, nici in moarte, nici in capatul a nimic, poate d-asta nu-mi place sfarsitul... chiar si la telefon. Te iubesc zaharel !
RăspundețiȘtergereChiar dacă-ți place chiar dacă nu , totul are un sfârșit. Tu ar trebui sa știi asta mai bine!:) Și eu Te iubesc ! :*
ȘtergereIn viziunea unor simple fiinte muritoare totul are un sfarsit, animalele au sfarsit, dar ca fiinta inteligenta superioara consider ca nu exista asa ceva, exista doar vesnicie. Orice sentiment e proiectat in vesnicie, depinde cum il vezi, daca tu consideri ca s-a terminat e ok, dar orice e proiectat in eternitate, exista ca simpla emanare a cuvantului si a sentimentului. Din moment ce l-ai spus exista pana la infinit !
ȘtergereCuvântul care-l zic eu acum poate să existe până-n infinit dar depinde și de cum rămâne el în infinit. Poate fi un simplu cuvânt sau poate avea o semnificație aparte!
Ștergere