fără resentimente.

Și-mi curge alcool prin vene și tutunu-mi inundă plămânii. Recitesc trecutul și mi se face scârbă. Derulez fiecare film și-mi dau seama că nu era totul infinit. Nu mai dau vina pe mine, de azi nu mai sunt vinovată. Mi-ai dorit moartea, m-ai spurcat cum ai știut mai bine, să-ți fie inima împăcată. Degeaba ceri tu iertare de la toți și toate, sufetu ți-e murdar și pătat de sângele naiv al unui copil. Fie că vrei, fie că nu vrei mereu am să fiu acolo, am să fiu fantoma trecutului care te bântuie mereu și-ți aduce aminte de trupul meu micuț întins sub barbara ta putere. Umanitatea mi-a fost furată și mă simt un mort printre vii, și urăsc gândul că te-am iubit și încă o fac. Simt doar durere și răceală. Rădăcinile mi-au fost tăiate și nu mai pot crește frumos. Ai fruta tot ce era de furat și ai plecat, te-ai închis în propria-ți lume și m-ai lăsat rece. Sunt doar o carapace acum, fără suflet și fără sentimente. Sunt un corp pe lângă multe altele care-i pierdut și nu se mai întoarce. Mi-ai scufundat sufeltul în pustiu și l-ai lăsat acolo, nu ți-a păsat și nu-ți pasă. Îmi răsună-n gând vocea ta și înnebunesc. O să înnebunesc încet și tare și o să-mi pun haina albă și-o să umblu printre copaci ca o fantomă.

Nephthys.